Oras dunarean, Zimnicea este construit langa mai multe asezari, fortarete si fortificatii antice, a caror varsta se plaseaza intre secolele IV i.Hr si secolul I. Cele mai vechi dintre ele, sunt considerate de o parte din istorici, ca fiind construite pentru a apara orasul de generalul lui Alexandru cel Mare, Lisimachos.
Numele orasului este mentionat pentru prima data in anul 1385, in jurnalele de calatorie ale unor pelegrini crestini in drum spre casa, la intoarcerea dintr-un pelerinaj la Ierusalim. Bizantinii l-au numit Demnitzikos, devenit mai tarziu Dzimnikes, Dziminkos. Numele bizantin apare in cronici chiar mai vechi, din secolul XII.[1] Orasul a inflorit ca oras-targ aflat de-a lungul rutelor comerciale care legaul Balcanii de Europa Centrala.
In 1835 avea 531 de gospodarii, fiind al doisprezecelea oras-targ ca marime din Valahia. Pentru o scurta perioada de timp, intre 1837-1838, a fost resedinta judetului Teleorman, insa datorita neintelegerilor dintre boieri si negustori, a fost inlocuita cu Alexandria. Din 1860 a devenit punct de vama.
In timpul razboiului de independeta (1877 - 1878), a fost sediul de campanie al trupelor rusesti care luptau in Bulgaria impotriva Imperiului Otoman. In primul razboi mondial, trupele Imperiului German au trecut Dunarea pe la Zimnicea, efectiv distrugand frontul romanesc din Muntenia.
Cutremurul din 1977 a avut efecte devastatoare asupra orasului. Aproximativ 89% a fost distrus, fiind necesara reconstructia sa din temelii. Paradoxal insa, mare parte din distrugeri a avut loc dupa cutremur, prin demolari, autoritatile comuniste dorind sa creeze aici un oras nou din temelii, dupa planurile si stilul urbanistic comunist. O buna parte din banii pentru reconstructie au fost donati de Germania si Austria. 10 ani mai tarziu, noua infrastructura se deteriorase puternic datorita lucrarilor de slaba calitate. Multe cladiri incepute acum 20 de ani, au ramas pana in ziua de azi neterminate, astfel ca zone intregi din Zimnicea sunt inca nelocuite. |
